Relatia parinte – copil – antrenor

In interviul realizat cu doamna Psiholog Liana Ioana Nica, am discutat cateva aspecte importante ale triunghiului relational  copil- parinte- antrenor. Dumneaei a raspuns cu amabilitate la cateva intrebari si a dovedit deschidere pentru o viitoare colaborare, in urma careia copilul sa beneficieze de preocuparea si de atentia noastra deosebita.

 

Antrenor:  As vrea inainte sa intram in tema interviului, sa facem cunostinta:

Psiholog : Numele meu este Liana Ioana Nica, sunt psiholog clinician autonom, psihoterapeut de formare integrativa, asistent medical si parinte cu norma intreaga. Ca psiholog imi desfasor activitatea in cabinetul individual unde pacienti imi sunt deopotriva copii, adolescenti si adulti. Recunosc, am o anumita afinitate pentru copii, deoarece consider ca puritatea, sinceritatea si capacitatea lor de a se juca sunt atribute care se atenueaza pe masura ce ei cresc, sau chiar dispar lasand loc stresului si disperarii. Daca  am putea pastra in copiii nostrii si in noi spiritul ludic, cu siguranta am avea o viata  mai frumoasa, iar stresul si anxietatea ne-ar fi straine.

 

A: Ca antrenor m-a interestat intotdeauna, sa stabilesc o buna relatie cu fiecare copil si din experienta vad cat de mult conteaza colaborarea cu parintele. In ce masura credeti ca e importanta aceasta colaborare?                                                                                                                                                                                                                                       Psih: Este extrem de importanta pentru ca doar parintele va poate spune cum este copilul, care ii sunt nevoile, indoielile, punctele  lui forte sau cele slabe, temperamentul. E bine de stiut ca personalitatea piciului se structureaza pe baza unor caracteristici  dominante atat innascute  ( ce definesc  temperamentul) cat si dobandite , construite sociocultural( aici ma refer desigur la caracter).Avand in vedere ca temperamentul este latura dinamico-energetica  a personalitatii, puteti afla din descrierile parintilor cat de energic, exploziv, rezistent, iute sau din contra, cat este copilasul de lent, rigid sau mobil. Doar cunoscandu-i temperamentul, mai precis  reactivitatea la stimuli emotionali, forta si rapiditatea raspunsurilor precum si dispozitia sa afectiva persistenta puteti sa concepeti (sa realizati) un antrenament personalizat, menit sa se plieze pe cerintele d-vs dar mai ales pe abilitatile fiecarui copil.

A: Cum vede un psiholog relatia parinte-antrenor?

Psih: Sunt parintii care au si ei un pogon de temeri, si indoieli pe care incearca sa le spulbere, asigurandu-se si reasigurandu-se, ca au luat decizia cea mai buna, ca antrenorul este bine pregatit, ca pustiul o sa fie luat cu binisorul de catre antrenor, ca nu o sa fie bruscat sau Doamne fereste, aruncat in apa, ca apa este suficient de calda si daca ati putea sa ii asigurati si ca nu o sa raceasca, ar fi minunat!

Iar in ceea ce priveste comunicarea in sens opus evident ca  este si ea foarte importanta, fiind astfel necesar sa le spuneti  parintilor asteptarile d-vs personale,  regulile  interne de functionare ale bazinului, si modul in care va ganditi sa realizati programul individualizat. Daca exista situatii  deosebite in care aveti indoieli, temeri, e bine sa le comunicati parintilor si impreuna cu ei si chiar cu ajutorul unui psiholog sa gasiti o cale prin care pustiul sa se poata bucura de apa,si sa invete usor sa inoate.

A: Care sunt in opinia dumneavoastra primele informatii pe care un parinte trebuie sa i le comunice antrenorului?

Psih: Sunt multe lucruri, si ma gandesc ca ati putea sa le dati  parintilor sa completeze un chestionar din care sa culegeti suficient de multe informatii, in mult mai scurt timp  si pe care sa le puteti accesa oricand  veti avea  nevoie.       Asa orientativ, puteti afla daca pustiul a mai luat contact cu apa, daca membrii familiei stiu sa inoate, cat este de atasat copilul de parinti , daca a mai fost in colectivitate si cat de repede s-a adaptat, daca exista in familie persoane care se tem de apa, sau daca a existat vreun incident neplacut legat de apa, in care sa fi fost implicat direct copilul sau vreun  alt membru al familiei.    

A: Uneori,in timpul sau la sfarsitul orei,parintii isi cearta copiii din diferite motive (nu dau suficient de repede din picioare,nu intind corect bratele,nu sunt tot timpul atenti,etc.).Experienta mi-a dovedit ca nu intotdeauna apostrofarile bine intentionate isi ating efectul dorit.

Psih: As dori sa va vorbesc putin despre limitele relatiei copil- parinte-antrenor  precum si de implicatiile ce survin in acest triunghi, informatii care sper sa ii ajute deopotriva pe  copii, pe parinti si pe d-vs si  sa previna situatii neplacute.

E bine ca parintele sa isi clarifice mai intai de ce a adus copilul la un curs de inot:

  • a fost dorinta copilului sa invete sa inoate, pentru ca adora apa sau parintii sunt cei care isi doresc, implinindu-si astfel un vis nerealizat din copilarie;
  • e mai puternica si importanta dorinta parintelui decat cea a copilului;
  • trebuie sa faca un sport, caci si copiii vecinului fac si inot si balet si pian;
  • bazinul e un loc sigur in care ii pot lasa sa se joace in siguranta;
  • practicarea unui sport dezvolta si creste capacitatea de relationare, si ajuta la crearea unei imagini de sine pozitiva;
  • copilul ajunge sa tinda catre un ideal, care se poate atinge prin perseverenta si munca.

E nevoie de multa sinceritate, curaj si responsabilitate pentru a raspunde ca parinte la aceste intrebari.

In ceea ce il priveste pe antrenor, ar fi de preferat ca acesta:

  • sa fie preocupat de relationarea cat mai stransa cu fiecare copil;
  • sa gaseasca si sa adapteze propria metoda la temperamentul fiecarui copil;
  • sa informeze parintii de toate detaliile din procesul de instruire;
  • sa se asigure ca procesul de pregatire are loc in cele mai bune conditii;
  • sa fie preocupat de procesul de invatare, de educarea si formarea copiilor atat ca sportivi cat si ca viitori tineri adulti, de perfectionarea aptitudinilor dar si de corectarea deprinderilor incorect insusite.

Trebuie sa va amintesc si de greselile frecvent intalnite din pozitia de parinte.

Greselile frecvente ale parintilor:

  • dorinta de a-si vedea prin intermediul copilului realizarea propriilor dorinte;
  • impresia parintelui ca stie mai bine decat antrenorul cum sa-l invete pe copil sa inoate,doar pentru ca si el a practicat candva,inotul;
  • dorinta de a-si vedea copilul ca inoata mai repede si mai bine decat ceilalti copii;
  • dorinta de a-si vede copilul intotdeauna primul.

Relatia copil- parinte-antrenor  ar fi de preferat sa se bazeze pe respect reciproc, pe o stransa colaborare si sa ramana deschisa unei bune comunicari  care sa vizeze in final binele copilului.

A: Ati amintit de foarte multe aspecte interesante si va multumesc  pentru  amabilitatea d-vs si pentru disponibilitatea de a colabora ulterior,la solicitarea parintilor.

Psih: Si eu va multumesc pentru oportunitatea de a fi de folos  parintilor si copiilor. 

Contact:

Psih. Liana Ioana Nica 0723 190 769,

Cabinet individual de psihologie in zona Universitate

liana.nica@yahoo.com

SUNA ACUM !